Legenda puzlului

Posted on 27th May 2011 in Blogu' Tarii Romanesti

Familia Ionescu e formata din doi membri, ea si el. Ea are o pisica neagra cu care sta de vorba in serile lungi de iarna in care el intarzie la munca. De obicei domnul Ionescu soseste atunci cand pendula din hol bate de 12 noaptea. Isi da jos pardesiul si cere de mancare. Pana se incalzeste ciorba, domnul Ionescu mai aseaza o piesa in puzzle. E pasionat de puzzle. Lucreaza de un an de zile la un puzzle de 5000 de piese.

Intr-una din nopti ea a visat ca se sufoca in casa lor veche de pe vremea bunicilor. Peretii parca inviau si se apropiau cu cate 2 cm pe saptamana. Nu a mai suportat si s-a hotarat imediat sa o renoveze.
Mesterii au venit si s-au apucat de treaba. Au masurat, au trasat, au taiat, au masurat din nou. Au cerut materiale, au schimbat materiale, au masurat din nou. Au plecat, au venit, au schimbat planurile, au schimbat materialele. Un singur lucru nu au clintit din loc: puzlu.

Puzlu era vrajit. S-au chinuit cu tarnacoape si drujbe sa-l dea la o parte dar n-au reusit sa clinteasca nici macar praful de pe o piesa. Au incercat sa-l convinga pe domnul Ionescu sa-l ia din drum, dar acesta venea foarte tarziu acasa si le raspundea monosilabic iar acestia nu intelegeau daca e da sau nu. Pana la urma au renuntat si au continuat munca in jurul puzlului.

Renovarea batranei case nu a fost un lucru usor si a durat ani de zile. Treptat, puzlul a disparut sub fier beton, moloz si diverse alte sedimente. Mesterii mai vechi pomeneau uneori de el la o tigara. Cei mai tineri ascultau infiorati povestea. Cica dupa miezul noptii domnul Ionescu se ridica din pat si lucra la puzle. Dadea molozul la o parte, punea o piesa, fuma un trabuc, privea puzlul, punea molozul la loc exact ca inainte, fir de praf cu fir de praf, si pleca inapoi la culcare. Doamna Ionescu il simtea cum urca in pat si se lipea dragastoasa de el. “Cate piese mai sunt?” il intreba? “Destule” raspundea el. Si adormeau amandoi fericiti. Mesterii mai tineri nu pricepeau talcul povestii. Dar nici mesterii batrani nu vroiau sa li-l spuna. Zambeau pe sub mustatile pline de var, zdrobeau chistoacele de podea si se ridicau la munca. Atata timp cat puzlul nu era terminat, casa, pisica, pendula, molozul, doamna si domnul Ionescu, mesterii si ucenicii lor si ucenicii ucenicilor lor erau in siguranta. Puteau continua.

Sinan P’uzle

comments: 0 »

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Comment

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>